Primele calendare

Arheologul Carlo Maxia si astronomul Eduardo Proverbio au lucrat impreuna la un studiu de arheoastronomie in care afirma ca in zorii cristalizarii civilizatiei existau rituri in care Soarele, Luna, Venus, Sirius erau actanti in ritualurile religioase. Constructorii acestor structuri megalitice numite si Nuraghi acordau o importanta deosebita Lunii, si mai ales atunci cand ea "devenea plina", mai ales in lunile decembrie si februarie. Pe muntele d'Accoddi din Sardinia se poate observa importanta pe care primii oameni o acordau cultului lunar. Practic, este vorba despre un observator astronomic datand probabil din mileniul al IV-lea i.Hr, deci in plin context neolitic. In urma campaniilor de excavari debutate in anii"80 a fost scoasa la iveala o structura piramidala care are o camera din piatra de 15 x 2 m, situata la 5,5 m sub nivelul solului. Constructia a fost datata intre 4000 si 5000 i Hr.In 1986 E.Proverbio si G.Romano care coordonau lucrarile au calculat directiile ceresti pe care le semnalau componentele ansamblului si au tras concluzia ca structura piramidala furnizeaza date despre punctele unde apare Luna. Astfel s-a putut stabili ca liniile care leaga centrul monumentului de menhirul cel mai indepartat indica locul unde luna dobandeste valorile de declinatie. De aici se intareste ideea ca primele calendare presiorice erau lunare si ca stramosii nostri stiau sa inregistreze aceste cicluri cu o precizie matematica, inca neegalata pana astazi. Masuratorile efectuate in coti si picioare (valori apartinand epocii) sunt semnificative ca rezultate numerice. Numerele pe care civilizatia preistorica le vehiculau 260, 328, 336, 354 sunt echivalente in zile cu ciclurile lunare, ale caror durate exacte erau cunoscute de milenii. Astronomii "primitivi" cunosteau cele 7 cicluri lunare. Ei mai stiau ca soarele reapare in acelasi punct ceresc la fiecare 1461 de zile, dupa ce tranzita de 4 ori bolta cereasca si asa au aparut conceptele privind anotimpurile. Incepand din acest punct s-au elaborat apoi calendarele solare. Planetele Venus si Marte au fost studiate calculandu-se fazele ciclice si in conjuctie cu astrul zilei, au fost adaugate in calendar...

"Primitivii" experiti in matematica si astronomie

Ceea ce ramane greu de inteles pentru logica liniara si materialista care presupune o evolutie lenta din generatie in generatie este acuratetea observatiilor astronomice. Ciclurile solare si lunare se pot calcula si compara dupa secole de observatii. Este vorba despre o misiune stiintifica care are nevoie de programare si planificare, iar acestea denota caracterul unor civilizatii ultra evoluate atat in plan tehnologic cat si spiritual. Bun, daca este asa, noi de ce mai vorbim despre primitivism cand ne raportam la zorii umanitatii? Cum de stiau stramosii nostrii ca anul lui Sirius are o durata cu 12 minute mai mare decat astrul nostrtu solar? Pentru a putea trage asemenea concluzii observatorii egipteni sau mayasi ar fi avut nevoie sa studieze bolta 43.200 de ani. Ca sa nu mai vorbim ca era absolut necesar un minim tehnologic cel putin egal cu cel al civilizatiei moderne. Insa cand noi am invatat ca in aceea epoca omul abia isi lepadase blana de maimuta si ca isi tara iubita de par in pestera, ne vine greu sa intelegem aceste adevaruri descoperite abia in sec al XX-lea. De exemplu, "primitivii" stiau ca luna rasare in aceeasi directie extrema care ar putea fi nordul sau sudul, la un interval de 6800 de zile, motiv pentru care au aparut observatoarele luare megalitice avand cercuri de menhire destinate practicilor astronomice, numite strcturi cromlech. Miscarea soarelui si fazele lunare au prefatat conceptul umanitatii despre timp. In Sardinia au fost descoperite peste 7000 de monumente neolitice numite Nuraghi, considerate de arheologi "puturi sacre" sau "casele vrajiotoarelor". Avand forme conice din piatra, Nuraghi se ingusteaza in partea superioara si se termina formand o cupola falsa. Pe banda laterala de sud a complexelor se intalneste un soi de fereastra care capteaza lumina solara.

Arheoastronomia

In a doua jumatate a sec XX, arheologia a devenit o stiinta multidisciplinara.Investigand trecutul s-a dovedit ca anumite monumente antice denota functionalitati astronomice fabuloase. Inca din sec. al XVIII-lea, exista preocuparea de a aduna si cataloga date referitoare la raportul dintre miscarile astrelor si evolutia civilizatiilor. Ramura din arheologie care se ocupa de aceasta perspectiva istorica se numeste arheoastronomie si a fost cristalizata de astronomul englez Sir Joseph Norman Lockyer (1836-1920). Datele istorice ne furnizeaza informatii interesante conform carora, primii humonoizi (Neanderthal, Cro-Magnon) erau atrasi de contemplarea astrelor. Unii exegeti plaseaza inceputul sistematizarii sistemelor religioase cam in aceasta perioada. Dupa studii indelungate, comunitatile primelor civilizatii credeau ca astrii erau zeitati care controlau mersul naturii si al vietii, dar care se manifestau cu o violenta inspaimantatoare cand omul incalca echilibrul cosmic. Primele monumente religioase sunt inchinate acelor astre de care omul se temea cel mai mult, sau de la care astepta binecuvantare. Asa apar primele calendare pe termen lung, care initial aveau un caracter exclusiv religios. Omul primordial, dupa ce a studiat ciclicitatea universala a fost capabil sa inteleaga si sa opereze in Natura. Aparitia agriculturii va consolida ideea proprietatii care invoca mostenirea, deci traditia. Cu trecerea timpului numerele folosite in masuratori au devenit sacre. Pentru egipteni si mayasi, 73 era un numar scaru, care le-a permis sa descopere tranzitul venusian de 243 de ani fata de Soare. Numarul 41 a servit ca punct de referinta in construirea piramidelor. S-au descoperit vestigii arheologice in care se desfasurasera calcule astronomice cu 14.000 de ani in urma. In cartea In cautarea stramosilor nostri cosmici, Maurice Chatelain scrie ca in paleolitic, omul cunostea semnificatia numerelor 28 si 347, caci au fost gasite in santierele arheologice oase crestate aliniate in grupuri continand cele doua numere. Prima cifra reprezinta timpul exprimat in zile de care are nevoie luna pentru a-si completa ciclul de rotatii in timp ce al doilea numar defineste timpul de care are nevoie satelitul natural pentru a se alinia intre pamant si soare dand nastere, in trecre unei eclipse solare. Calendraul mayas nu poate fi nici astazi pe deplin inteles, caci acuratetea preciziei astronomice este net superioara posibilitatilor pe care tehnologia moderna ni le pune astazi la indemana.

Preambul

Asistam de cateva decenii la demonstratia ca vechea paradigma a istoriei este incorecta. Arheologia, geologia, paleoantropologia, genetica, fizica, astronomia, precum si vastele cercetari esoterice aduc o lumina noua asupra trecutului umanitatii. Desii unii se incapataneaza sa ramana prizonierii gandirii inertiale, lipsita de argument si impusa prin constrangere, ne aflam in plina revolutie mentala si in ceea ce priveste domeniul istoriei. Cu ajutorul evolutiei tehnologice si prin modernizarea tehnicilor de datare, astazi stim, de exemplu ca majoritatea structurilor megalitice din Europa sunt mult mai vechi decat cele sumeriene si egiptene. Exista o serie de intrebari la care istoria oficiala, cea de pana acum nu a fost in stare sa raspunda satisfacator. Iata enigmele pe care noua paradigma va incerca sa le decripteze:

- Cum apar pe intreaga planeta si in mod spontan, cam in aceeasi perioada istorica civilizatiile si cunostintele stiintifice?

-Care este rolul si rostul omului in natura?

-Cum evolueza constiinta individuala, sociala si mistica de la o generatie la alta, pastrand intact acelasi deziderat.

- Unde sunt datele arheologice ale civilizatiilor pre-umane?

-Sunt vizitatorii din spatiu extraterstru legati de saltul quantic in evolutia specilor si mai ales a constiintei?

-Ce rol are gandirea mistica in evolutia istorica a neamurilor?

Scopul acestui blog este tocmai descoperirea cararii care sa conduca la o viziune unitara, spirituala si argumentata a faptului, ca indiferent de etnie, religie, cult sau nivel de dezvoltare socio-economico-politica, in ciuda tuturor diferentelor formale apartinem cu totii Umanitatii, iar istoria nu poate fi decat una comuna!